O rachetă pentru Iran

Ayatolahii atomici ai Republicii Islamice interpretează cu siguranţă diplomaţia ineficientă a Americii în Coreea de Nord drept o lumină verde pentru propriile lor ambiţii.

Duminică 05 aprilie 2009, Republica Populară Coreeană fie a lansat o rachetă Taepodong-2 cu rază lungă, fie a încercat să trimită un satelit pe orbită. „Provocator“ este cuvântul favorit al Washingtonului în aceste zile. Barack Obama a folosit termenul în declaraţia dată imediat după lansare, iar secretarul de stat Hillary Clinton îl repetase de multe ori înainte. Fără îndoială, „provocator“ este un cuvânt potrivit. Dar ce va face administraţia acum, că fost provocată?Ieri, Japonia a cerut o sesiune de urgenţă a Consiliului de Securitate al ONU. După toate probabilităţile, eforturile făcute de Tokyo şi Washington vor eşua.Ce e de făcut atunci? Clinton a lăsat să se înţeleagă luna trecută că Washingtonul, în eventualitatea unei lansări, s-ar putea retrage din negocierile internaţionale pentru dezarmarea Coreei de Nord, dar Bosworth a spus vineri că America va participa în continuare. Mai mult, veteranul diplomat a avansat chiar posibilitatea de a susţine discuţii bilaterale cu Phenianul.Din nefericiere, consecinţele diplomaţiei americane lipsite de energie nu vor fi limitate la Asia de Nord. Testul de duminică are impact şi asupra Iranului. Ayatolahii atomici ai Republicii Islamice interpretează cu siguranţă diplomaţia ineficientă a Americii în Coreea de Nord drept o lumină verde pentru propriile lor ambiţii.Cum sunt conectate cele două regimuri? Pe 29 martie, „Sankei Shimbun“, ziarul conservator din Tokyo, a scris că 15 iranieni au fost în Coreea de Nord pentru a oferi asistenţă înaintea lansării. Zece iranieni au fost în Coreea de Nord şi în iulie 2006, când s-a desfăşurat testul Taepodong-2, potrivit „Los Angeles Times“. Există informaţii că iranieni au fost prezenţi şi la testul Taepodong din 1998 al Coreei de Nord.Iran finanţează programul nord-coreean fie prin cumpărarea rachetelor, fie prin împărţirea costurilor de dezvoltare, primind rachete în schimb. Susţinerea iraniană explică şi faptul că o Coree de Nord care se zbate în sărăcie are fondurile pentru a derula un program nuclear sofisticat. (…) Nu este o exagerare să spunem că cele două regimuri desfăşoară un program comun în două locuri diferite: Asia de Nord şi Orientul Mijlociu. Acesta este unul din motivele pentru care Coreea de Nord nu ar trebui privită ca un stat izolat. Statul poate fi izolat, dar ameninţarea pe care o reprezintă cu siguranţă nu e izolată.Mulţi analişti argumentează, corect, că nord-coreenii nu pot monta acum o focoasă nucleară pe rachetele lor cu rază lungă şi că vor trece mai mulţi ani până să poată trimite o armă nucleară pe teritoriul american. Poate că aşa este, dar eşecul de a-l opri pe Kim Jong Il în acest moment va da inevitabil un impuls iranienilor.
Sursa Adevarul.ro